Extraordinara ştiinţă şi mai puţin extraordinarii ei reprezentanţi

Extraordinara ştiinţă şi mai puţin extraordinarii ei reprezentanţi
Am citit cu interes relatările din ziare sau de pe internet despre laureatul Premiului Nobel pentru chimie pe anul 2011 şi despre experienţa lui neplăcută cu ceea ce numim ştiinţa oficială.
Desigur, cineva şi-ar putea închipui că acesta e un caz izolat şi nu este reprezentativ la nivelul a ceea ce se întâmplă în ştiinţă.
Dar chiar dacă aşa ar sta lucrurile, ceva este fundamental greşit în modul de abordare a problemei. Referindu-ne la cazul 2011, nu este posibil ca să hărţuieşti un cercetător şi mai mult să îi dai papucii doar pentru ca descoperit ceva ce nu se încadrează în tiparul obişnuit. Nu este posibil ca unul dintre cei mai galonaţi oameni de ştiinţă al secolului trecut (două premii Nobel) şi poate din toate timpurile - Linus Pauling -, să afirme despre acest subiect că: "Danny Shechtman spune prostii. Nu există asemenea lucru cum ar fi cvasi-cristalele există doar cvasi-cercetători." Nu este posibil ca mai apoi pentru mai mult de un deceniu cât Pauling a mai fost în viaţa şi în postura sa de personalitate influentă în domeniu, să ducă o campanie susţinută împotriva acestui cercetător şi a ideilor lui.
Dar ceea ce intrigă cel mai mult este declaraţia recentă a lui Bassam Shakhashiri, actualul preşedinte al Societăţii de Chimie din SUA, care într-un interviu la BBC declara că ,,Aşa se face acum progresul în ştiinţă". În loc ca să îşi ceară scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, în loc să asigure publicul larg că aşa ceva nu se va mai întâmpla, declaraţia şoc a d-lui Shakhashiri justifică şi chiar îndeamnă la a continua acest tip de practici. Adică, cel care descoperă ceva important, ce iese din tiparul comun, trebuie să suporte oprobiul celorlalţi, trebuie să fie hărţuit profesional şi concediat ca mai târziu eventual să fie premiat. Poate că în acest caz ar fi mai convenabil să reintroducem arderea pe rug şi apoi să îi sanctificăm pe cei pe care i-am prajit pentru ideile care le-au susţinut.
Eu presupun că este o datorie morala a unei instituţii reprezentative a chimiei mondiale să îşi ceara public scuze pentru evenimentele întâmplate.
Din păcate, cineva care ar răsfoi istoria ştiinţei ar observa că aceste ,,evenimente" se petreceau în trecut, la fel ca ca şi în prezent, şi asta i-a permis lui Planck să afirme cu mult timp în urmă:,,O descoperire ştiinţifică importantă rareori îşi croieşte drumul câştigând pe zi ce trece tot mai mulţi adepţi de partea sa; foarte rar se întâmplă ca Saul să devină Paul. Ce se întâmplă cu adevărat e că oponenţii acelei descoperiri mor pe rând iar generaţia care vine din urmă e familiarizată deja cu noile concepte."
Am făcut acestă introducere pentru a discuta un caz ,,ipotetic" pentru timpul prezent dar care în curând va deveni realitate:
Ce s-ar întâmpla dacă întreaga noastră ştiinţă modernă are o interpretare greşită?
Ce s-ar întâmpla dacă bazele teoriei cuantice, ale relativitâţii clasice sau speciale, ale electromagentismului, ale termodinamicii, etc. ar fi atât de şubrede încât ar putea fi demolate cu simple experimente efectuate chiar şi în bucătărie şi care în cea mai mare parte nu costă mai mult de 10 euro?
Ce s-ar întâmpla dacă întreaga ştiinţă modernă nu ar fi decât o reeditare a teoriei epiciclurilor şi practic munca a milioane de cercetători nu reprezintă decât un adaos de noi epicicluri, care mai de care mai complicate, la un model de bază care e greşit în esenţa lui?
Răspunsul la aceste întrebări ar fi mai mult decât evident: Toate personalităţile care reprezintă ştiinţa oficială la acel moment dat, ar face front comun şi cu orice mijloace ar face tot posibilul să reducă la tăcere pe recalcitrant. Nu contează câtuşi de puţin că poate avea dreptate şi aceste lucruri se pot verifica foarte uşor! Pentru aceste ,,eminenţe cenuşii" ale ştiinţei moderne este o adevărata doctrină să împiedice răspândirea altor idei care nu se încadrează în bagajul lor mental.

Să venim la lucruri mai concrete si sa relatăm anumite evenimente în ordine cvasi-cronologică.
În 1994-1995, am terminat munca la o nouă teorie a gravitatiei. Deşi această teorie poate explica o mulţime de fapte experimentale pe care nici măcar relativitatea generalizată nu le poate explica, nici o revistă ştiinţifică serioasă nu a acceptat să publice această teorie sau părţi din ea.
Desigur aceasta a fost primul contact dur cu ştiinţa oficială şi această prima experienţă nu a fost tocmai plăcută. Dezamagit, fără fonduri şi fără un sprijin de la nimeni, între 1995 şi 2005, am continuat să lucrez la bazele unei noi teorii a ştiinţelor exacte. Cum în 1994, când eram încă student, la un simpozion de fizică am avut ocazia sa simt pe pielea mea comentariile seniorilor care lucrau în domeniu de decenii, am considerat ca e necesar sa lucrez într-un alt domeniu pentru a-mi câştiga existenţa. Asa se face că pentru 9 ani (1995-2005) am avut ocazia să lucrez în cercetare în domeniul oenologiei (şi cu această ocazie îi salut pe colegii mei care încă lucrează în domeniu!), iar în timpul liber lucram în domeniul ştiintelor exacte.
Este important de amintit, cel puţin pentru istoria ştiinţei că bazele acestei teorii au fost puse într-o perioadă în care venitul mediu lunar al meu era mai mic de echivalentul a 250 euro. Ca şi comparaţie eu aveam mai puţini bani pentru a trăi şi pentru a dezvolta o noua teorie decăt cheltuia un vest european mediu pentru a-si hrăni animalele de casă. Iar eu trebuia cu acest buget infim sa dezvolt o teorie care să intre în competiţie cu tot ceea ce au dezvoltat milioane de alţi cercetători şi cu resurse care depăşesc orice imaginaţie.
Pentru mine situaţia s-a schimbat în bine atunci când în 2005 am avut oportunitatea să găsesc o slujba temporară dar bine plătită în afara României. La început am fost foarte reticent ca sa discut măcar cu cei de acolo despre ideile mele. Nu vroiam ca activitatea mea ,,subversivă" să mă facă să pierd slujba oneroasă pe care o aveam. Aşa se face că pentru alţi câţiva ani am lucrat în linişte în orele mele libere sau am cumpărat aparatura uzată cu care am făcut experimente fără ca sa încerc să public ceva.
La final de 2007, am considerat că e timpul să încep oficial lupta cu un întreg sistem. Există o fabulă interesantă cu puricele si elefantul, dar, din păcate în comparaţie cu sistemul care trebuia sa îl darâm eu nu eram un purice ... nu eram nici macar de dimensiunile unei bacterii, iar sistemul era un elefant bine îngrasat....
Pentru început am construit o pagina internet şi am publicat câteva materiale la adresa. Cum la slujba oficială eram implicat în niste proiecte de anvergură, erau putine şanse ca să fiu concediat sau sancţionat pentru această extra-activitate subversivă. Apoi colegii şi şefii de acolo vedeau ca îmi îndeplineam indatoririle atribuite aşa că s-au obisnuit să tolereze ideile mele un pic mai iesite din comun, cu atât mai mult cu cât ideale mele nu aveau nimic de a face cu serviciul.
Desigur că activitatea de a face vizibilă această teorie a cunoscut un trend ascendent din 2008 până în prezent şi acest lucru va fi continuat şi pe viitor.
Pe lângă pagina internet proprie, mesaje referitoare la aceste cercetări au fost postate pe gruprile de discuţii de fizică şi chimie din internet iar anumite texte au fost trimise spre publicare la revistele de specialitate. Însă după cum spune un proverb: lupul păru-şi schimbă dar năravul ba, deşi trecuse mai mult de un deceniu, referentii la revistele de specialitate erau alţii, răspunsurile lor parca erau copii la indigo ale celor precedente. Nu numai atât, pentru că am avut curajul sa contest decizia unor referenţi la o anumita revistă, şi am cerut o supercomisie de reexaminare, mi s-a interzis ca să mai trimit articole spre publicare la acea revistă ( numele nu e relevant deocamdata!).
Pe de altă parte, cel puţin la început grupurile de discuţii au acceptat să postez mesaje referitoare la această teorie. Dar curând, cele mai reprezentative grupuri m-au catalogat drept nebun si au interzis publicarea mesajelor.

O istorie completa a acestor situaţii tragicomice va fi publicată imediat ce timpul va permite.
În 2009, am considerat ca e timpul să prezint cateva din ideale mele la o manifestare oficială şi aşa am ales să imi sponsorizez din propriul buzunar participarea la Săptămâna Europeană a Astronomiei care se ţinea la Universitatea din Herfordshire, în apropierea Londrei între 20 şi 23 aprilie 2009. O mare greşeală care m-a costat destui bani şi o mulţime de alte evenimente neplăcute. Evenimentele au decurs în felul următor: am trimis spre acceptare două lucrări, cu prezentare orală. După ce ma primit confirmarea că lucrările sunt acceptate, (era mare lucru şi la citerea emailului am crezut că nu e adevărat!), mi-au cerut să achit taxa de participare circa 200 lire. Desigur că mi-am rezervat cazare din timp în speranţa că mai fac economie. Cu câteva zile înainte de simpozion, controlez pagina web a conferinţei şi spre marea mea surpriză găsesc că doar una din lucrări este acceptată şi e la categoria poster. Desigur că iau legătura cu organizatorii şi le cer informaţii, cum de e posibil ca să se ântâmple aşa ceva !
Mi-au primis un email formal în care imi spuneau că nu a fost posibil să includă ,,lucrarea" mea la secţiunea orală şi că m-au mutat la secţiunea poster. I-am informat că în aceste condiţii nu mai sunt interesat să particip la Conferinţă ... şi după o serie de evenimente cu adevărat neplăcute, o vizită la Londra ca turist s-a transformat intr-o gaură financiară mai mare decât mi-am imaginat.
Articolul este prezent în rezumatul conferinţei ce poate fi găsit ca pdf la această adresă:http://star.herts.ac.uk/ewass/programme.html
Revenind la activitatea publicistică, între 2008-2010 au apărut cinci cărţi, iar în prezent alte cinci cărţi sunt în lucru, după cum urmează :
Teoria gravitatiei (engleza)
Structura Atomică (engleză)
Relativitate şi altele (engleză)
Natura corpusculară a luminii (engleză)
Concepte în chimie (engleză).
Magneticitate (fosta electrodinamică) –în lucru va fi publicată în română
Chimie fizică –în lucru va fi publicată în română
Astronomie şi Astrofizică –în lucru va fi publicată în română
Fizica nucleului şi a particulelor elementare–în lucru va fi publicată în română
Termodinamică şi statistică –în lucru va fi publicată în română.

După eforturi sisifice în care eu am încercat să public acest material ca pe o ipoteză, am reusit să conving un editor de la Optical Society of America (OSA), nu să publice vreun material, ci să mă ajute să efectuez acest experiment. Însă bucuria iniţială a dispărut subit când am primit răspunsul celor care ar fi trebuit să mă ajute la efectuare experimentului. Reproduc aici emailul lui R. Richardson care îmi indică cu cine sa iau legatura şi răspunsul celor de la Universitatea din Arizona (discuţia originală în engleză).
Dr. Cosofret
After conferring with our Science Advisor and other OSA Editors, they believe that the best people to contact would be Masud Mansuripur for the first two topics (angular momentum and electromagnetic pressure), and Russ Chipman for the (experimental) polarization issue. I hope this is helpful ......
Joseph Richardson
Optical Society of America, Peer Review Manager
Dear Dr. Cosofret:
I totally disagree with your proposals. As far as I know there is no difference between visible light and microwaves with regard to momentum, angular momentum, or polarization. Your ideas have no basis in electromagnetic theory and I will not support the conduct of any experiments to confirm or refute these predictions. .......
Masud Mansuripur
Professor and Chair of OpticalDataStorageCollegeof Optical
Sciences TheUniversityofArizonaTucson,AZ85721
După cum se observă, ştiinţa a devenit proprietatea unor conducători influenţi şi ei decid ce experimente se pot sau nu se pot efectua, în funcţie de interesele lor personale. Desigur că există o analogie mai mult decât sugestivă între Pauling şi Mansuripur. E adevărat ca ultimul nu a primit vreun premiu Nobel, dar daca cineva caută CV lui în internet rămâne mai mult decât impresionat de activitatea lui ştiinţifică.
Este demn de subliniat că nu e aşa de dificil să dărâmi ceva ce există. Ce a fost cu adevărat epuizant în această muncă era problema găsirii unor soluţii simple şi coerente, sau cu alte cuvinte să pui ceva în loc mai solid decăt ce ai dărâmat.
Dacă privim situaţia pe ansamblu, în ştiinţa modernă există o adevărată luptă între aşa numiţii ortodocşi (mainstream scientists) şi contestatari (fringe scientists). Ambele tabere sunt organizate şi au propriile mijloace de comunicare. Desigur că ortodocşii ştiintei beneficiază de aproape toate fondurile dedicate cercetării, în vreme ce contestatarii sunt în cea mai mare parte, personalităţi aproape de vârsta pensionării şi care au înteles că ştiinţa oficilă nu e chiar asa de corectă cum se afirmă în manuale.
Din păcate, actuala teorie a trebuit să îşi croiască drumul independent de ambele tabere ale ştiinţei moderne. Desigur că există o mica diferenţă de nuanţă. În vreme ce ştiinţa ortodoxă a interzis publicarea a oricărui material referitor la această teorie, într-o revistă a contestatarilor mi s-a acceptat publicarea lucrărilor. Eu mă aşteptam ca acesti contestatari să facă front comun pentru a sprijini soluţiile care le propuneam. Insa ei deşi contestă oficialul, deşi nu au o soluţie pentru ce contestă, preferă să se lupte între ei şi aşa îşi irosesc puţinele resurse care le au pe lucruri de nimic.
Eu prefer să merg după un principiu pe care l-am învăţat pe vremea când eram la un club de radioamatori şi care este de fapt deviza lor: Experimentează sau dispari ! (Experiment or die! ). Aşa că sunt sigur că această teorie îşi va croi drumul inainte ca o generaţie de talibani ai ştiinţei sa moară.....